Arcuri planate de lăstuni
hărţuiesc prometeic
această dimineaţă somnoroasă
de toamnă;
uite cum agaţă aburul pământului
şi îl rotesc în fuioare de ceaţă
care se ţuguie
între rărunchii metalici ai pământului
şi cheagurile vinete ale cerului –
ca în Vedere din Toledo al lui El Greco!
Lăstunii ne ghicesc repede viitorul
în ochii de furtună
ai dimineţii trezite fără soare
şi apoi le sufocă încruntarea
împăturind brusc-blând
răsuflarea gotică a pământului,
rechemată-n genuni.
În zborul lor planat,
lăstunii destramă dimineaţa
care s-ar încăpăţâna altfel
să ţină-mpreună ziua şi noaptea,
fără să îi pese că viaţa
ar rămâne încleiată în somn.
În lipsa soarelui,
lăstunii amestecă aerul
şi îl dilată într-un spaţiu respirabil,
căci, cu zborul lor magic,
închid pământul şi se opintesc cu cerul...
Ce poate fi mai frumos
decât zborul planat al lăstunilor,
într-o dimineaţă de toamnă?
Multumesc Andrei pentru viziunea autumnala. Pe aici toamna este ploioasa, friguroasa, zgriburoasa...a gloomy Sunday...în doua versiuni..
ReplyDeletehttp://www.youtube.com/watch?v=48cTUnUtzx4&feature=related
or
http://www.youtube.com/watch?v=KzWVWY5QUzg&feature=related
Bisous!
Andrei, o intrebare ignoranta de copil - mai sint lastuni in toamna? Eu n-am mai vazut de mult niciunul, caci banuiesc ca s-au dus unde-i mai cald si bine.
ReplyDeleteDin cavalcada ta de imagini, venind catre mine cu viteza lastuniilor, parca vad aburul pamintului ridicinda-se alb, pentru a se impreuna cu virtualitatea norilor plutind.Iar montajul tau de imagini ma ajuta sa vad criss-crossul de zboruri.
Ma bucura sa te vad zburdind :-)